Cunnette vi cù noi

Movie Reviews

Recensione Teatrale: Quiet Ones

Published

on

Truvatu filmati di filmati nantu à u pussessu demonicu; sò stati assolutamente fatti à morte è sò scappati in terra in u corsu di l'ultimi anni, è aghju personalmente stancu tantu di stu sottogeneru particulare chì mi dumandu spessu se vedu sti filmi perchè vogliu vedeli o semplicemente perchè mi sentu ubligatu di rivedeli. A verità sia detta, mi inclinu di più versu l'ultimu.

Dittu chistu, un bonu filmu hè un bonu filmu, ch'ella sia una sequenza, un remake, o un riassuntu di idee stanchi, overplayed, è ancu I Quieti hè in parechji modi un rigurgitu di e cose chì avemu vistu parechje volte nanzu, hè quantunque un bellu filmu. Beh, hè mezu bonu, almenu.

Basatu assai liberamente nantu à l'Esperimentu Filippu di a vita reale di l'anni settanta, induve un gruppu di parapsicologi canadiani anu pruvatu à creà letteralmente un poltergeist, U Quiet Ones hè l'ultimu sforzu di a legendaria cumpagnia di produzzione britannica Hammer Films.

Jared Harris interpreta un prufessore micca cunvenziunale in u film set di l'anni 70, chì si incarica di trattà una ghjovana disturbata (Olivia Cooke), credendu chì a so energia negativa hà purtatu à a manifestazione di una entità soprannaturale chì ùn esiste micca veramente. Insemi cù una squadra di studenti ragtag, hà l'intenzione di sculaccià l'entità fittizia fora di u so corpu, sperendu chì cusì guariscerà a so malattia mentale - è a malattia mentale in u mondu. O qualcosa cusì.

In quantu à i filmi di sta sorte, I Quieti hà una messa in opera abbastanza unica è originale, chì hè ciò chì hà suscitatu u mo interessu subitu fora di a porta. Mentre ùn a chjamaria micca esattamente un soffiu d'aria fresca, u cuncettu hè abbastanza frescu in u regnu di i filmi di pussessione chì si sente almenu cum'è chì fighjate qualcosa chì ùn avete micca vistu prima - è chì va un luntanu, in u svegliu di noi amatori di orrore chì sò stati martellati nantu à a testa cù i stessi filmi ripetutamente. Nisun jocu di pun. Cù a cosa di u martellu.

Cum'è a maiò parte di l'ultime uscite di Hammer, cumprese filmi cum'è Wake Wood e A donna in neru, I Quieti hè abbastanza elegante è meravigliosamente trattenutu in i primi tempi, cun focus nantu à a storia nantu à i trucchi sia di filmati trovati sia di cinema di pussessione paranormale. Una quantità considerableu di tempu passa prima chì qualcosa accada veramente, ciò chì ci permette di cunnosce i persunagi è di immerse ci in l'atmosfera di a prucedura. E ancu se pò sembrà noioso per alcuni, hè in questi spazii di tempu relativamente incessanti chì I Quieti brilla veramente, è ghjè à u so megliu assolutu.

Per almenu a prima ora di u filmu, aghju trovu incredibbilmente investitu in i caratteri è impegnatu da a storia, chì hè largamente grazia à prestazioni stellari di tutti l'attori, in particulare Jared Harris è Olivia Cooke. Ancu s'ellu ùn cunnosci micca u so nome, possu quasi guarantisci chì ricunnoscerete a faccia di Harris, è a so prestazione cum'è u prufessore cuntruversu chì hè spaventosamente stabilitu in i so modi vale u prezzu di l'ingressu solu. Hè bonu. Hè dannatamente bonu.

In quantu à Olivia Cooke, da quale pudete cunnosce Bates Motel, hè ugualmente impressiunanti cum'è a disturbata Jane Harper, chì hè pusseduta da u spiritu di un zitellu mortu chjamatu Evey - o pensa chì hè, almenu. Cooke hè à volte terrificante è à l'altri assai simpaticu, è u caratteru di Jane Harper hè senza dubbitu una di e ragazze più memorabili in a storia recente di i filmi nantu à e ragazze pussede. Ùn hè mai andata troppu luntanu chì vi sentite cum'è ùn ci hè più ritornu è mi sò ritrovu veramente arradicata per ella è sperendu ch'ella sia guarita, chì hè qualcosa chì ùn mi ricordo micca di sentu per altri caratteri recenti di u tipu. Soprattuttu, si sentia vera, chì hè dinò un complimentu per i pezzi di attore di Cooke.

In generale, a dinamica di u gruppu di cinque persone hè assai interessante, è u script mette in modu intelligente tuttu u focu annantu à elli, piuttostu cà di purtà caratteri supplementari inutili in u mischju. Ci hè un saccu chì succede quì, da motivi ulteriori à potenziali storie d'amore è affari secreti, è una grande parte di ciò chì hà fattu a film cusì convincente, per mè, era quella dinamica disfunzionale di famiglia di u gruppu. L'impurtanza di caratteri ntirissanti ùn pò mai esse overstated, è I Quieti li hà sicuramente pigliatu.

I prublemi cù u filmu si presentanu quasi solu quandu smette di esse ellu stessu è cerca di esse altri filmi, è I Quieti, sfurtunatamenti, passa un pocu troppu tempu à ghjucà cù i tropi di u cinema di filmati truvati. U filmu ùn hè micca dettu cumplettamente à traversu u stilu di filmatu trovu, ma una bona parte di l'azzione ci hè trasmessa via a camera portatile di unu di i caratteri principali, chì era infine una decisione totalmente inutile, è un tentativu pocu velatu di prufittà. di a popularità apparentemente eterna di quellu truccu di narrazione.

Ma ùn hè micca statu veramente u stilu POV chì m'hà disturbatu tantu chì era u modu chì u filmu l'hà ghjucatu cusì sicuru ogni volta chì a fotocamera palmare documentava l'azione, cume si trasforma in definitiva in u territoriu "Trovatu Filmatu 101". Ogni volta chì qualcosa paranormale hè accadutu in realtà, mi sò trovu à sintonizà è à perde interessu, perchè tutte queste cose si sentianu cusì simili à e cose chì aghju vistu in u passatu. Hè una vergogna, veramente, perchè per a maggior parte di u filmu hè assai più intelligente di quellu chì hà bisognu di ricorrere à brividi copycat è emozioni generiche, è aghju avutu veramente u sensu chì u studio si sentia pressatu per lancià in certe scene è momenti per u bene di un bonu trailer è appellu di u publicu mainstream.

Hè interessante perchè, in a maiò parte di u filmu, i mumenti "spaventosi" quasi sentu cum'è s'eranu sbarcati dopu à u fattu, per via di a manera chì sempre taglianu rapidamente à e cose più interessanti, guidate da caratteri, cum'è e cose sò veramente per accade. Era cum'è se u filmu ùn era micca sicuru s'ellu vulia esse un filmu genericu di filmatu trovu o qualcosa di più interessante, è sfurtunatamenti, si dirige assai in l'anzianu territoriu in l'ultime porzioni, cù i pezzi interessanti cacciati in favore di una cunclusione tutale di i numeri chì mostra inutilmente è ci dice troppu. Un pocu più di moderazione averia andatu una longa strada cù sta film, postu chì hè spessu megliu lascià l'audienza indovinà, invece di mette tuttu per noi.

Calchì volta, tuttu ciò chì ci vole hè un ligeru spinu nantu à i procedimenti per fà un film interessante, è I QuietiL'approcciu scientificu à l'idea di i spiriti, i dimònii è u pussessu hè abbastanza interessante per fà si distingue da u pacchettu. I simboli strani tipici, rumori forti, paura di salti à pocu pressu, facce di demoni in CG è ancu una bambola spaventosa sò tutti in mostra in u filmu, ma hè ancu abbastanza bè per quessa chì hè unu di l'orrore teatrali più efficaci è interessanti. i filmi chì venenu in l'ultimi dui anni.

Invece u fattu chì I Quieti troppu spessu si sente più cum'è un film di Blumhouse cà un Hammer, hè oozing cun abbastanza stile Hammer chì vale a pena un sguardu, ancu s'è vo site cumplitamenti malatu è stancu di tuttu ciò chì pare esse circa. Cridite à mè, sò ancu io, chì hè per quessa ch'e dò à questu un saccu di creditu per divertirmi è mantene u mo interessu. Ùn hè micca tuttu bonu, ma hè abbastanza bonu, è questu rende degnu di a mo ricunniscenza.

Ehi, fighjate quì. Un filmu d'orrore teatrale mudernu chì ùn aghju micca odiatu totalmente ... hè un novu, eh ?!

Ascolta u podcast "Eye On Horror"

Ascolta u podcast "Eye On Horror"

1 Comment

Duvete esse logatu per pubblicà un cumentu Adelina

Lascia un Audiolibro

Movie Reviews

"Skinwalkers: American Werewolves 2" hè riccu di racconti criptichi [Recensione di filmi]

Published

on

I lupi mannari Skinwalkers

Cum'è un entusiasta di lupu mannari di longu tempu, sò subitu attiratu da tuttu ciò chì prisenta a parolla "lupu mannari". Aghjunghjite Skinwalkers in u mix? Avà, avete veramente catturatu u mo interessu. Inutili, eru entusiasta di verificà u novu documentariu di Small Town Monsters "Skinwalkers: lupi mannari americani 2". Quì sottu hè a sinopsi:

"À traversu i quattru anguli di u Sud-Ovest americanu, si dice chì esiste un male anticu è soprannaturale chì preda à u timore di e so vittime per acquistà più putere. Avà, i testimoni alzanu u velu nantu à i scontri più terrificanti cù i lupi mannari muderni mai intesu. Queste storie intreccianu leggende di canidi eretti cù cani di l'infernu, poltergeists, è ancu u miticu Skinwalker, prumettendu un veru terrore.

I Skinwalkers: lupi mannari americani 2

Centratu intornu à u mutamentu di forma è cuntatu à traversu cunti di prima mano da u Sud-Ovest, u filmu riccu di storie agghiaccianti. (Nota: iHorror ùn hà micca verificatu indipindentamente alcuna dichjarazione fatta in a film.) Queste narrazioni sò u core di u valore di divertimentu di a film. Malgradu i sfondi è e transizioni soprattuttu basi - in particulare mancanti di effetti speciali - u filmu mantene un ritmu stabile, grazie in gran parte à u so focus in i cunti di i testimoni.

Mentre chì u documentale manca di evidenza concreta per sustene e storie, ferma un sguardu captivante, soprattuttu per l'entusiasti di criptidi. I scettichi ùn ponu micca cunvertiti, ma i stori sò intriganti.

Dopu avè vistu, sò cunvinta ? Micca cumplettamente. M'hà fattu dumandà a mo realità per un pezzu? Assolutamente. È ùn hè micca questu, dopu tuttu, parte di u divertimentu ?

"Skinwalkers: lupi mannari americani 2" hè avà dispunibule in VOD è Digital HD, cù formati Blu-ray è DVD offerti solu da Mostri di a Piccola Città.

Ascolta u podcast "Eye On Horror"

Ascolta u podcast "Eye On Horror"

Cuntinuà Reading

Movie Reviews

"Slay" hè maravigliu, hè cum'è se "From Dusk Till Dawn" incontra "Too Wong Foo"

Published

on

Slay Film Horror

Prima di licenziate Slay cum'è un gimmick, pudemu dì chì hè. Ma hè una maledetta bona. 

Quattru drag queens sò riservati per errore in un biker bar stereotipatu in u desertu induve anu da cumbatte i bigotti ... è i vampiri. Avete lettu bè. Pensa, Troppu Wong Foo à l ' Titty Twister. Ancu s'ellu ùn avete micca quelli referenze, avete sempre un bonu tempu.

davanti à voi vai via da sta tubi offerta, eccu perchè ùn duvete micca. Hè sorprendentemente divertente è riesce à avè uni pochi di mumenti spaventosi in a strada. Hè un filmu di mezzanotte in u so core è se queste prenotazioni eranu sempre una cosa, Slay averebbe probabilmente una corsa riescita. 

A premessa hè simplice, di novu, quattru drag queens ghjucati da Trinità u Tuck, Heidi N Closet, Metodu di Cristalli, e Cara Mell si trovanu in un bar di biker senza sapè chì un vampire alfa hè in libertà in u boscu è hà digià mordu unu di i citadini. L'omu vultatu face u so modu à u vechju saloon di a strada è cumencia à trasfurmà i patroni in u mortu ghjustu in u mità di u drag show. E regine, inseme cù i barflies lucali, si barricavanu à l'internu di u bar è devenu difendesi contr'à u tesoru crescente fora.

"Uccide"

U cuntrastu trà u denim è a pelle di i bikers, è i vestiti di bola è i cristalli Swarovski di e reine, hè un gag di vista chì possu apprezzà. Duranti tuttu u calvariu, nimu di e regine ùn esce da u vestitu o sguassate i so drag persons, salvu à u principiu. Vi scurdate chì anu altre vite fora di i so costumi.

Tutti i quattru dami principali anu avutu u so tempu Ru Paul's Drag Race, Ma Slay hè assai più lucidatu chè a Drag Race sfida d'attu, è i capi elevanu u campu quandu chjamanu è u tonu u tonu quandu hè necessariu. Hè una scala ben equilibrata di cumedia è horrore.

Trinità u Tuck hè ingrassatu cù una sola linea è doppiu sensi chì rat-a-tat da a so bocca in successione allegra. Ùn hè micca una sceneggiatura stridente, cusì ogni scherzu sbarca naturali cù un ritmu necessariu è un timing prufessiunale.

Ci hè un scherzu discutibile fattu da un motociclista nantu à quale vene da a Transilvania è ùn hè micca a sopracciglia più alta, ma ùn si sente micca ancu di pugni. 

Questu pò esse u piacè più culpèvule di l'annu ! Hè divertente! 

Slay

Heidi N Closet hè sorprendentemente ben cast. Ùn hè micca chì hè surprisante di vede ch'ella pò agisce, hè solu a maiò parte di a ghjente a cunnosci Drag Race chì ùn permette micca assai intervallu. Comicly ella hè in focu. In una scena, si mette i capelli daretu à l'arechja cù una grande baguette è poi l'utiliza cum'è un'arma. L'agliu, vede. Sò sorprese cusì chì facenu stu filmu cusì affascinante. 

L'attore più debule quì hè Methyd chì ghjoca u dimwitted Bella Da Boys. A so prestazione stridula rasa un pocu di u ritmu, ma l'altri donne piglianu u so slack cusì diventa solu parte di a chimica.

Slay hà ancu grandi effetti speciali. Malgradu l'usu di sangue CGI, nimu ùn ti porta fora di l'elementu. Qualchese grande travagliu hè andatu in stu filmu da tutti i implicati.

I règuli vampire sò listessi, stake through the heart, sunlight., etc. Ma ciò chì hè veramente pulito hè quandu i mostri sò ammazzati, splode in una nuvola di polvera tinta di glitter. 

Hè cusì divertente è stupidu cum'è qualsiasi Film di Robert Rodriguez cù prubabilmente un quartu di u so budgetu. 

Direzzione Jem Garrard mantene tuttu à un ritmu rapidu. Ella mette ancu in una torsione drammatica chì hè ghjucata cù tanta serietà cum'è una telenovela, ma hà un punch grazie à Trinity e Cara Melle. Oh, è riescenu à stringhje in un missaghju annantu à l'odiu durante tuttu. Ùn hè micca una transizione liscia, ma ancu i lumps in questa film sò fatti di buttercream.

Un altru toccu, trattatu assai più dilicatu hè megliu grazia à l'attore veteranu Neil Sandilands. Ùn aghju micca sguassatu nunda, ma diciamu solu chì ci sò parechje volte è, ehm, turni, chì tutti aghjunghjenu à u divertimentu. 

Robyn Scott chì ghjoca a barmaid Shiela hè u comicu standout quì. E so linee è u gustu furnisce a più risata di pancia. Ci duverebbe esse un premiu speciale per u so spettaculu solu.

Slay hè una ricetta diliziosa cù a quantità ghjustu di campu, gore, azione è originalità. Hè a megliu cumedia di horror chì vene in pocu tempu.

Ùn hè micca sicretu chì i filmi indipendenti anu da fà assai più per menu. Quandu sò cusì boni, hè un ricordu chì i grandi studi puderanu fà megliu.

Cù filmi cum'è Slay, ogni centesimu conta è solu perchè i paghe pò esse più chjucu, ùn significa micca chì u pruduttu finali deve esse. Quandu u talentu mette stu sforzu in un filmu, si meritanu di più, ancu s'è quellu ricunniscenza vene in forma di una rivista. Calchì volta filmi più chjuchi cum'è Slay avè cori troppu grande per una pantalla IMAX.

È questu hè u tè. 

Pudete trasmette Slay on Tubi avà.

Ascolta u podcast "Eye On Horror"

Ascolta u podcast "Eye On Horror"

Cuntinuà Reading

Movie Reviews

Recensione: Ùn ci hè "No Way Up" per stu filmu di Shark?

Published

on

Una banda d'uccelli vola in u mutore à reazione di un aereo di linea cummirciali facendu sbattà in l'oceanu cù solu una manciata di sopravviventi incaricati di scappà di l'aviò chì affonda, mentre chì suppurtà ancu l'ossigenu sguassatu è i squali disgustosi. No Way Up. Ma sta filmu à pocu budgetu s'alza sopra à u so tropu mostru disprezzatu o affunda sottu à u pesu di u so budgetu scarsu?

Prima, sta filmu ovviamente ùn hè micca à u livellu di un altru filmu di sopravvivenza populari, Società di a neve, ma sorprendentemente ùn hè micca sharknado sia. Pudete dì chì assai bona direzzione hè andata à fà è e so stelle sò per u compitu. L'histrionica sò mantinuti à un minimu minimu è sfurtunatamenti u stessu pò esse dettu di u suspense. Ùn hè micca per dì chì No Way Up hè un noodle limp, ci hè assai quì per mantene vi fighjulà finu à a fine, ancu s'è l'ultimi dui minuti sò offensivi per a vostra sospensjoni di incredulità.

Cominciamo cù u bè. No Way Up hà assai boni attori, in particulare da u so principale SOphie McIntosh chì interpreta Ava, a figliola di un riccu guvernatore cù un core d'oru. Dentru, si batte cù a memoria di l'annegamentu di a so mamma è ùn hè mai luntanu da u so guardianu di u corpu anzianu iperprotettivu Brandon ghjucatu cù una diligenza nannyish da Colm Meaney. McIntosh ùn si riduce micca à a dimensione di un filmu B, hè pienamente impegnata è dà un forte rendimentu ancu s'ellu u materiale hè calcatu.

No Way Up

Un altru standout hè Grazia Nettle ghjucà a Rosa di 12 anni chì viaghja cù i so nanni Hank (Ghjacumu Caroll Jordan) è Mardy (Phyllis Logan). Nettle ùn riduce u so caratteru à un tween delicatu. Hè spaventata sì, ma hà ancu qualchì input è cunsiglii abbastanza boni per sopravvive à a situazione.

Will Attenborough interpreta u Kyle senza filtrazione chì mi imagine chì era quì per un sollievu comicu, ma u ghjovanu attore ùn hà mai riesce à temperà a so meschinità cù sfumature, per quessa, si vede solu cum'è un stronzo archetipicu fustellatu inseritu per cumpletà l'ensemble diversu.

À u cast hè Manuel Pacific chì interpreta Danilo l'assistente di volu chì hè a marca di l'aggressioni omofobiche di Kyle. Tutta l'interazzione si senti un pocu obsoleta, ma dinò Attenborough ùn hà micca sbulicatu u so caratteru abbastanza bè da ghjustificà.

No Way Up

Cuntinuà cù ciò chì hè bonu in u filmu sò l'effetti speciali. A scena di u crash d'aviò, cum'è sempre sò, hè terrificante è realista. U direttore Claudio Fäh ùn hà risparmiatu micca spese in quellu dipartimentu. L'avete vistu tuttu prima, ma quì, postu chì sapete ch'elli sbattenu in u Pacificu hè più tensu è quandu l'aviò chjappà in l'acqua vi dumandate cumu l'anu fattu.

In quantu à i squali sò ugualmente impressiunanti. Hè difficiuli di dì s'ellu anu utilizatu quelli vivi. Ùn ci hè nisuna traccia di CGI, nisuna valle strana per parlà è i pesci sò veramente minacciati, ancu s'ellu ùn riceve micca u screentime chì puderebbe aspittà.

Avà cù u male. No Way Up hè una grande idea nantu à a carta, ma a realità hè qualcosa chì questu ùn puderia micca accade in a vita reale, soprattuttu cù un jumbo jet chì si scontra in l'Oceanu Pacificu à una velocità cusì veloce. E ancu s'è u direttore hà fattu successu chì pare chì puderia accade, ci sò tanti fatturi chì ùn anu micca sensu quandu pensate à questu. A pressione di l'aria sottumarina hè a prima chì vene in mente.

Manca ancu un polaccu cinematicu. Hà questa sensazione diretta à video, ma l'effetti sò cusì boni chì ùn pudete micca aiutà à sente a cinematografia, soprattuttu in l'aviò duverebbe esse ligeramente elevata. Ma sò pedante, No Way Up hè un bonu tempu.

A fine ùn hè micca abbastanza à u potenziale di u filmu è vi metterete in dubbitu i limiti di u sistema respiratoriu umanu, ma di novu, questu hè un pizzicu.

u megliu, No Way Up hè una bella manera di passà una serata fighjendu un film di horror di sopravvivenza cù a famiglia. Ci sò qualchi imaghjini sanguinanti, ma nunda di male, è i sceni di squali ponu esse ligeramente intensi. Hè classificatu R in u livellu bassu.

No Way Up Puderia micca esse u filmu di u "prossimu grande squalu", ma hè un dramma eccitante chì s'alza sopra à l'altru amicu cusì facilmente gettatu in l'acque di Hollywood grazia à a dedicazione di e so stelle è effetti speciali credibili.

No Way Up hè avà dispunibule per affittu nantu à e piattaforme digitale.

Ascolta u podcast "Eye On Horror"

Ascolta u podcast "Eye On Horror"

Cuntinuà Reading