Cunnette vi cù noi

Movie Reviews

[Fest Fantastic] U telefunu neru: un classicu di orrore istante arradicatu à u terrore troppu veru

Published

on

U telefunu neru

L'ultimu filmu di Scott Derrickson, U telefunu neru hè una festa di paura petrificante pura chì vive in i cori è in a mente di i zitelli di l'anni 70 è 80 finu à oghje. Un pezzu d'epica ben fattu è ben rapprisintatu ambientatu in l'anni 70 chì vene cun un veru Richard Linklater. Dazed è Confused approcciu à u so metudu.

Tutta l'era era piena di una paura assai palpabile chì era trasmessa da genitori à figlioli. Se vi ricordate u rapimentu di Adam Walsh è a caduta di a paura chì hè vinuta dopu, allora sapete esattamente u tipu di stampa chì Derrickson custruisce. Hè piena di quella inquieta atmosfera impregnata di paura constantemente. Devu dì chì u filmu avissi statu bè cù u so mondu di l'anni 70. I zitelli, Mason Thames è Madeline Mcgraw, facenu un travagliu maestru prima chì l'orrore iniziu. A famiglia credibile distrutta in quale campanu hè quasi troppu bè.

Ci hè ancu un accostu assai reale à l'usu di a viulenza in u filmu chì hè sanu sanu à u so tempu. Sè vo avete crisciutu in l'anni 70 è 80 in una piccula cità. Bully è pugni brutali eranu cum'è normale cum'è dumandà burro nantu à u to toast. Derrickson è u coautore C. Robert Cargill capiscenu intimamente u mondu. Mostra, verruche, contusioni, tagli è tuttu.

Comu si vidi, U telefunu neru hè un bonu filmu ancu prima chì l'orrore vene. Ma quandu si face, diventa un classicu di l'orrore istantaneu chì aghju messu sopra à Cargill è Derrickson Sinistru. È, aghju amatu quellu filmu finu à morte.

U telefunu neru seguita u fratellu è a surella Finney è a so surella mentre naviganu a so vita cù un babbu ubriacu è i bulli di a cità. Dapoi u principiu di u filmu, site cunsapevoli di a minaccia rampante di a piccula cità cunnisciuta cum'è The Grabber. Un kidnapper chì andava in giru à chjappà i zitelli. Ùn hè pocu prima chì Finney stessu finisci ind'è l'ingroppi di u Grabber veramente disturbatu (Ethan Hawke).

Hawke ùn hè micca in u so territoriu di solitu cù sta film. Ùn hè micca ogni ghjornu chì vede Hawke ghjucà u cattivu ... ma spergu chì sta film cambia questu. Perchè u tippu aghjusta una minaccia à u rolu chì hè un equilibriu sfidau di u Hawke chì amemu è a nova maschera di Tom Savini cuncepita cù un maniacu. U rolu di Hawke richiede finezza chì ellu furnisce in aiuti enormi. Ci hè una sensibilità currettamente custruita chì crea chì ti face crede ch'ellu hà una ragione per u rapimentu o chì u face per u più grande. Ùn esce micca swinging cù a minaccia è questu in sè stessu hè u terrore.

A mascara di Savini hè un travagliu incridibile chì currisponde cumplettamente à l'approcciu di Hawke à u so caratteru è à i so umore sempre cambiante. Savini hà rializatu questu creendu una maschera chì hè custituita da una mità inferiore è superiore intercambiabili. Questi segmenti di maschera sò usati per illustrà l'umore di u caratteru di Hawke. Hawke sparisce cumplettamente in u so rolu, mostra appena a so faccia fora di a maschera. U fattu chì u caratteru di Hawke si nasconde daretu à a maschera maestra rende tuttu u tempu ch'ellu hè nantu à u screnu ancu più sinistru è inquietante.

U telefunu neru era una storia scritta da Joe Hill in quale un pagliaccio rapisce un zitellu in una piccula cità. Derrickson batte l'infernu fora di quellu cù aghjunte è cambiamenti assai necessarii à a storia corta. Questu hè facilmente a megliu adattazione di u travagliu di Hill è una rielaborazione chì in qualche modu rende u terrore ancu più in faccia.

Una volta chì Finney hè catturatu, u filmu ghjoca in u sotano di u Grabber. Quandu Finney scopre un telefuninu neru nantu à u muru, chì sona malgradu esse scunnessu, finisci cù una pussibulità di salvezza è a so megliu chance per esce da u sotano di u kidnapper.

A chimica di Hawke è Thames hè incredibile. A minaccia di Hawke è l'attitudine di piglià senza merda di u Tamigi, hè una dinamica incredibile chì ùn mi ricordu di avè vistu prima in qualsiasi film in memoria recente. Testamentu tutale di quantu sò grandi i dui attori.

U mondu chì Derrickson crea si sente assai reale è assai vissutu in una parte di l'anni 70. A piccula cità è i picculi ditaglii di quella cità è di a vita di i zitelli sò tutti realizati da esperti.

Hè difficiuli di arrubbari i riflettori di Hawke è Thames, ma a ghjovana surella interpretata da l'incredibile è più grande di a vita Mcgraw riesce à emarginali. Mcgraw hè constantemente, affascinante, dura cum'è unghie, ùn piglia micca merda, è cumplettamente fantastica in ogni scena in cui si trova.

Derrickson è Cargill anu creatu un classicu di l'orrore. Hè pienu di un approcciu assai reale è palpabile à dui pugni di u terrore chì hè interamente quasi troppu familiare. Vive in e paure più prufonde di i genitori è di a zitellina. U filmu puderia esse esistitu senza l'orrore è esse statu bellu da per sè, ma l'aggiunta di u magu minacciosu cù a so furgonetta nera è a so maschera demonica face una sperienza d'orrore incredibile. U telefunu neru spinge costantemente u terrore è i grandi spaventi ma costantemente in una puttana splusione di direzzione. U telefunu neru hè un classicu di l'orrore istante chì avete bisognu in i vostri globi oculari immediatamente.

Recensione di "Guerra Civile": vale a pena fighjà?

Cliccate per fà cumandà

Duvete esse logatu per pubblicà un cumentu Adelina

Lascia un Audiolibro

Movie Reviews

"Skinwalkers: American Werewolves 2" hè riccu di racconti criptichi [Recensione di filmi]

Published

on

I lupi mannari Skinwalkers

Cum'è un entusiasta di lupu mannari di longu tempu, sò subitu attiratu da tuttu ciò chì prisenta a parolla "lupu mannari". Aghjunghjite Skinwalkers in u mix? Avà, avete veramente catturatu u mo interessu. Inutili, eru entusiasta di verificà u novu documentariu di Small Town Monsters "Skinwalkers: lupi mannari americani 2". Quì sottu hè a sinopsi:

"À traversu i quattru anguli di u Sud-Ovest americanu, si dice chì esiste un male anticu è soprannaturale chì preda à u timore di e so vittime per acquistà più putere. Avà, i testimoni alzanu u velu nantu à i scontri più terrificanti cù i lupi mannari muderni mai intesu. Queste storie intreccianu leggende di canidi eretti cù cani di l'infernu, poltergeists, è ancu u miticu Skinwalker, prumettendu un veru terrore.

I Skinwalkers: lupi mannari americani 2

Centratu intornu à u mutamentu di forma è cuntatu à traversu cunti di prima mano da u Sud-Ovest, u filmu riccu di storie agghiaccianti. (Nota: iHorror ùn hà micca verificatu indipindentamente alcuna dichjarazione fatta in a film.) Queste narrazioni sò u core di u valore di divertimentu di a film. Malgradu i sfondi è e transizioni soprattuttu basi - in particulare mancanti di effetti speciali - u filmu mantene un ritmu stabile, grazie in gran parte à u so focus in i cunti di i testimoni.

Mentre chì u documentale manca di evidenza concreta per sustene e storie, ferma un sguardu captivante, soprattuttu per l'entusiasti di criptidi. I scettichi ùn ponu micca cunvertiti, ma i stori sò intriganti.

Dopu avè vistu, sò cunvinta ? Micca cumplettamente. M'hà fattu dumandà a mo realità per un pezzu? Assolutamente. È ùn hè micca questu, dopu tuttu, parte di u divertimentu ?

"Skinwalkers: lupi mannari americani 2" hè avà dispunibule in VOD è Digital HD, cù formati Blu-ray è DVD offerti solu da Mostri di a Piccola Città.

Recensione di "Guerra Civile": vale a pena fighjà?

Cuntinuà Reading

Movie Reviews

"Slay" hè maravigliu, hè cum'è se "From Dusk Till Dawn" incontra "Too Wong Foo"

Published

on

Slay Film Horror

Prima di licenziate Slay cum'è un gimmick, pudemu dì chì hè. Ma hè una maledetta bona. 

Quattru drag queens sò riservati per errore in un biker bar stereotipatu in u desertu induve anu da cumbatte i bigotti ... è i vampiri. Avete lettu bè. Pensa, Troppu Wong Foo à l ' Titty Twister. Ancu s'ellu ùn avete micca quelli referenze, avete sempre un bonu tempu.

davanti à voi vai via da sta tubi offerta, eccu perchè ùn duvete micca. Hè sorprendentemente divertente è riesce à avè uni pochi di mumenti spaventosi in a strada. Hè un filmu di mezzanotte in u so core è se queste prenotazioni eranu sempre una cosa, Slay averebbe probabilmente una corsa riescita. 

A premessa hè simplice, di novu, quattru drag queens ghjucati da Trinità u Tuck, Heidi N Closet, Metodu di Cristalli, e Cara Mell si trovanu in un bar di biker senza sapè chì un vampire alfa hè in libertà in u boscu è hà digià mordu unu di i citadini. L'omu vultatu face u so modu à u vechju saloon di a strada è cumencia à trasfurmà i patroni in u mortu ghjustu in u mità di u drag show. E regine, inseme cù i barflies lucali, si barricavanu à l'internu di u bar è devenu difendesi contr'à u tesoru crescente fora.

"Uccide"

U cuntrastu trà u denim è a pelle di i bikers, è i vestiti di bola è i cristalli Swarovski di e reine, hè un gag di vista chì possu apprezzà. Duranti tuttu u calvariu, nimu di e regine ùn esce da u vestitu o sguassate i so drag persons, salvu à u principiu. Vi scurdate chì anu altre vite fora di i so costumi.

Tutti i quattru dami principali anu avutu u so tempu Ru Paul's Drag Race, Ma Slay hè assai più lucidatu chè a Drag Race sfida d'attu, è i capi elevanu u campu quandu chjamanu è u tonu u tonu quandu hè necessariu. Hè una scala ben equilibrata di cumedia è horrore.

Trinità u Tuck hè ingrassatu cù una sola linea è doppiu sensi chì rat-a-tat da a so bocca in successione allegra. Ùn hè micca una sceneggiatura stridente, cusì ogni scherzu sbarca naturali cù un ritmu necessariu è un timing prufessiunale.

Ci hè un scherzu discutibile fattu da un motociclista nantu à quale vene da a Transilvania è ùn hè micca a sopracciglia più alta, ma ùn si sente micca ancu di pugni. 

Questu pò esse u piacè più culpèvule di l'annu ! Hè divertente! 

Slay

Heidi N Closet hè sorprendentemente ben cast. Ùn hè micca chì hè surprisante di vede ch'ella pò agisce, hè solu a maiò parte di a ghjente a cunnosci Drag Race chì ùn permette micca assai intervallu. Comicly ella hè in focu. In una scena, si mette i capelli daretu à l'arechja cù una grande baguette è poi l'utiliza cum'è un'arma. L'agliu, vede. Sò sorprese cusì chì facenu stu filmu cusì affascinante. 

L'attore più debule quì hè Methyd chì ghjoca u dimwitted Bella Da Boys. A so prestazione stridula rasa un pocu di u ritmu, ma l'altri donne piglianu u so slack cusì diventa solu parte di a chimica.

Slay hà ancu grandi effetti speciali. Malgradu l'usu di sangue CGI, nimu ùn ti porta fora di l'elementu. Qualchese grande travagliu hè andatu in stu filmu da tutti i implicati.

I règuli vampire sò listessi, stake through the heart, sunlight., etc. Ma ciò chì hè veramente pulito hè quandu i mostri sò ammazzati, splode in una nuvola di polvera tinta di glitter. 

Hè cusì divertente è stupidu cum'è qualsiasi Film di Robert Rodriguez cù prubabilmente un quartu di u so budgetu. 

Direzzione Jem Garrard mantene tuttu à un ritmu rapidu. Ella mette ancu in una torsione drammatica chì hè ghjucata cù tanta serietà cum'è una telenovela, ma hà un punch grazie à Trinity e Cara Melle. Oh, è riescenu à stringhje in un missaghju annantu à l'odiu durante tuttu. Ùn hè micca una transizione liscia, ma ancu i lumps in questa film sò fatti di buttercream.

Un altru toccu, trattatu assai più dilicatu hè megliu grazia à l'attore veteranu Neil Sandilands. Ùn aghju micca sguassatu nunda, ma diciamu solu chì ci sò parechje volte è, ehm, turni, chì tutti aghjunghjenu à u divertimentu. 

Robyn Scott chì ghjoca a barmaid Shiela hè u comicu standout quì. E so linee è u gustu furnisce a più risata di pancia. Ci duverebbe esse un premiu speciale per u so spettaculu solu.

Slay hè una ricetta diliziosa cù a quantità ghjustu di campu, gore, azione è originalità. Hè a megliu cumedia di horror chì vene in pocu tempu.

Ùn hè micca sicretu chì i filmi indipendenti anu da fà assai più per menu. Quandu sò cusì boni, hè un ricordu chì i grandi studi puderanu fà megliu.

Cù filmi cum'è Slay, ogni centesimu conta è solu perchè i paghe pò esse più chjucu, ùn significa micca chì u pruduttu finali deve esse. Quandu u talentu mette stu sforzu in un filmu, si meritanu di più, ancu s'è quellu ricunniscenza vene in forma di una rivista. Calchì volta filmi più chjuchi cum'è Slay avè cori troppu grande per una pantalla IMAX.

È questu hè u tè. 

Pudete trasmette Slay on Tubi avà.

Recensione di "Guerra Civile": vale a pena fighjà?

Cuntinuà Reading

Movie Reviews

Recensione: Ùn ci hè "No Way Up" per stu filmu di Shark?

Published

on

Una banda d'uccelli vola in u mutore à reazione di un aereo di linea cummirciali facendu sbattà in l'oceanu cù solu una manciata di sopravviventi incaricati di scappà di l'aviò chì affonda, mentre chì suppurtà ancu l'ossigenu sguassatu è i squali disgustosi. No Way Up. Ma sta filmu à pocu budgetu s'alza sopra à u so tropu mostru disprezzatu o affunda sottu à u pesu di u so budgetu scarsu?

Prima, sta filmu ovviamente ùn hè micca à u livellu di un altru filmu di sopravvivenza populari, Società di a neve, ma sorprendentemente ùn hè micca sharknado sia. Pudete dì chì assai bona direzzione hè andata à fà è e so stelle sò per u compitu. L'histrionica sò mantinuti à un minimu minimu è sfurtunatamenti u stessu pò esse dettu di u suspense. Ùn hè micca per dì chì No Way Up hè un noodle limp, ci hè assai quì per mantene vi fighjulà finu à a fine, ancu s'è l'ultimi dui minuti sò offensivi per a vostra sospensjoni di incredulità.

Cominciamo cù u bè. No Way Up hà assai boni attori, in particulare da u so principale SOphie McIntosh chì interpreta Ava, a figliola di un riccu guvernatore cù un core d'oru. Dentru, si batte cù a memoria di l'annegamentu di a so mamma è ùn hè mai luntanu da u so guardianu di u corpu anzianu iperprotettivu Brandon ghjucatu cù una diligenza nannyish da Colm Meaney. McIntosh ùn si riduce micca à a dimensione di un filmu B, hè pienamente impegnata è dà un forte rendimentu ancu s'ellu u materiale hè calcatu.

No Way Up

Un altru standout hè Grazia Nettle ghjucà a Rosa di 12 anni chì viaghja cù i so nanni Hank (Ghjacumu Caroll Jordan) è Mardy (Phyllis Logan). Nettle ùn riduce u so caratteru à un tween delicatu. Hè spaventata sì, ma hà ancu qualchì input è cunsiglii abbastanza boni per sopravvive à a situazione.

Will Attenborough interpreta u Kyle senza filtrazione chì mi imagine chì era quì per un sollievu comicu, ma u ghjovanu attore ùn hà mai riesce à temperà a so meschinità cù sfumature, per quessa, si vede solu cum'è un stronzo archetipicu fustellatu inseritu per cumpletà l'ensemble diversu.

À u cast hè Manuel Pacific chì interpreta Danilo l'assistente di volu chì hè a marca di l'aggressioni omofobiche di Kyle. Tutta l'interazzione si senti un pocu obsoleta, ma dinò Attenborough ùn hà micca sbulicatu u so caratteru abbastanza bè da ghjustificà.

No Way Up

Cuntinuà cù ciò chì hè bonu in u filmu sò l'effetti speciali. A scena di u crash d'aviò, cum'è sempre sò, hè terrificante è realista. U direttore Claudio Fäh ùn hà risparmiatu micca spese in quellu dipartimentu. L'avete vistu tuttu prima, ma quì, postu chì sapete ch'elli sbattenu in u Pacificu hè più tensu è quandu l'aviò chjappà in l'acqua vi dumandate cumu l'anu fattu.

In quantu à i squali sò ugualmente impressiunanti. Hè difficiuli di dì s'ellu anu utilizatu quelli vivi. Ùn ci hè nisuna traccia di CGI, nisuna valle strana per parlà è i pesci sò veramente minacciati, ancu s'ellu ùn riceve micca u screentime chì puderebbe aspittà.

Avà cù u male. No Way Up hè una grande idea nantu à a carta, ma a realità hè qualcosa chì questu ùn puderia micca accade in a vita reale, soprattuttu cù un jumbo jet chì si scontra in l'Oceanu Pacificu à una velocità cusì veloce. E ancu s'è u direttore hà fattu successu chì pare chì puderia accade, ci sò tanti fatturi chì ùn anu micca sensu quandu pensate à questu. A pressione di l'aria sottumarina hè a prima chì vene in mente.

Manca ancu un polaccu cinematicu. Hà questa sensazione diretta à video, ma l'effetti sò cusì boni chì ùn pudete micca aiutà à sente a cinematografia, soprattuttu in l'aviò duverebbe esse ligeramente elevata. Ma sò pedante, No Way Up hè un bonu tempu.

A fine ùn hè micca abbastanza à u potenziale di u filmu è vi metterete in dubbitu i limiti di u sistema respiratoriu umanu, ma di novu, questu hè un pizzicu.

u megliu, No Way Up hè una bella manera di passà una serata fighjendu un film di horror di sopravvivenza cù a famiglia. Ci sò qualchi imaghjini sanguinanti, ma nunda di male, è i sceni di squali ponu esse ligeramente intensi. Hè classificatu R in u livellu bassu.

No Way Up Puderia micca esse u filmu di u "prossimu grande squalu", ma hè un dramma eccitante chì s'alza sopra à l'altru amicu cusì facilmente gettatu in l'acque di Hollywood grazia à a dedicazione di e so stelle è effetti speciali credibili.

No Way Up hè avà dispunibule per affittu nantu à e piattaforme digitale.

Recensione di "Guerra Civile": vale a pena fighjà?

Cuntinuà Reading